Vreau un Crăciun fără tine!

Am o prietenă care, de fiecare dată când se apropiau Sărbătorile de iarnă, intra în panică dacă nu avea un partener!

Hmmmm, Prințul din poveste cu care avea să treacă peste pragul Anului Nou, cu paharele lunguiețe (pline cu șampanie de cea mai bună calitate) în mână, rochia- obligatoriu de culoare roșie și banii în poșetă!

După sărbători Magia dispărea, iar Prințul nu mai avea farmecul dinainte!

La mine lucrurile au stat tot timpul altfel. Sărbătorile se rezumau la cadouri pentru copii, mesele la părinți, iar de cele mai multe ori se terminau neplăcut. De aceea dint-un moment dat, am început să nu mă mai bucur de ele! De ce? Păi dispăruse MAGIA! Era totul prea palpabil, prea realist, nicio surpriză, niciun sentiment dulce, niciun sentiment….nimic!

Unii ar putea spune că sunt o visătoare! Și ce? E interzis?!?

E clar că am de muncit să regăsesc MAGIA SĂRBĂTORILOR! Dar pentru mine e foarte clar că am de muncit eu cu mine, eu la mine, eu pentru mine! Am nevoie să mă vindec de tristețea sărbătorilor de până acum.

Cred cu tărie că trebuie să fii împăcat tu cu tine întâi, să te fi regăsit și apoi, LUMINOS fiind poți să te bucuri din nou de CRĂCIUN! Și poate va fi dulce!

CARE SUNT TRĂIRILE TALE DE SĂRBĂTORI? TE AȘTEPT SĂ LE ÎMPĂRTĂȘIM!

Până atunci, eu mă vindec!

Singurătăți constructive

Prietena solitudinii mele

SINGURĂTATE – cuvântul de care m-am temut cel mai mult, sentimentul pe care l-am întâlnit mai des decât pe oricare dintre celelalte simțăminte pozitive.

Cea mai dureroasă dintre toate a fost însă SINGURĂTATEA ÎN DOI ! A ratat-o vreunul dintre voi?!? Chestia aia în care stai ca pe ghimpi dorindu-ți să se sfârșească odată, sperând că după cele întunecate se va face lumină și în sufletul tău… Senzația criminală că ești în plus, neplăcut, neiubit, folosit poate, stors de vlagă și epuizat de îndatoriri pe care nu le poți împărți cu CINEVA

Poate chiar ai căutat explicații și răspuns la veșnica întrebare: DE CE EU?

DE CE NU NOI…..DE CE NU….

Și-apoi…mai e SINGURĂTATEA CONSTRUCTIVĂ, cea care apare după mult zgomot, după multe mizerii,după multe concesii făcute,acea stare în care reînveți să te bucuri de TIMPUL tău, redevii creativ și îți construiești BASMUL tău.

Și depănând poveștile în gând, așezând fine broderii pe pânză, descoperi că ai alături o mică prietenă, care te privește din gura unui pod părăsit. Înțelegi abia atunci că mica cucuvea e pozitivă, ca și noile tale gânduri și din acel moment îți dorești să aduci pe toată lumea în basmul tău!

VII ȘI TU ÎN BASMUL MEU, SĂ POVESTIM DESPRE VECHILE SINGURĂTĂȚI?

CURAJ!

„Imaginează-ți cum ar fi dacă…”

„Orice realitate pe care ți-o poți imagina pentru viața ta există deja.
Creația lui Dumnezeu este completă!”

Trebuie doar SĂ CREZI și să îți lași imaginația să se joace, cu bucuria unui copil!

De multe ori rămân uimită de ferestrele care se deschid înaintea mea, punându-mi la dispoziție acces la noi informații despre lucruri la care credeam că este greu de ajuns.

Și uite așa, precum ai pocni din degete, mă pun pe treabă și îmi împlinesc visele, rând pe rând…o porțiune din gardul traforat, o casă, o broderie, un mînz, se învârt precum un carusel în mintea mea și-apoi apar ca prin magie în mica mea gospodărie!

De câte ori nu mi s-a spus că vreau prea mult, că poate nu îmi trebuie ce intenționez să fac, că nu se merită, că nu mă pricep îndestul. Și ce dacă….

Imaginația mea prinde aripi și uneori îmi vine greu să mă desprind, iar lumea crede că sunt naivă, căci în visarea mea, eu uit de lumea reală.

Durează doar cât fac să se confunde cele două lumi! Și gata!

Despre MAGIE și seri magice, vezi filmulețul din linkul de mai jos și dacă îți place în lumea mea, abonează-te!

C-așa îmi vine!

Se întâmplă pur și simplu uneori să îmi vină o idee, sau un chef, o poftă de a face ceva..

Întregul, însă , nu e întreg dacă nu fac acel ceva pentru cineva. Îmi este drag de lume, de oameni frumoși și de frumosul din oameni, pe care îl caut adânc în spatele fiecărei tristeți întâlnite.

Vreau oameni deschiși și fericiți și de aceea personalizez tot ceea ce fac. Sau aproape tot!

O singură problemă am:

Îmi place să vorbesc și zău că uneori am vorbele la mine! Așa că, mă apuc să vorbesc singură, de fapt cu voi…ca în filmulețul din link, pe care l-am făcut rapid într-o dimineață devreme, între două clătite!

Vizionare plăcută și dacă vă încântă, abonați-vă!